Orizonturi

Odata,demult, nea' Gide spunea "Cultura nu se mosteneste,ea se cucereste"-lucru de care imi dau seama din ce in ce mai mult.Atata lume "instruita",atatia "savanti","eruditi"autohtoni-incep sa cred ca devine sport national....si e grav.Asa ca m-am gandit sa spun ce cred eu ca este cultura.In primul rand,este-repet,in viziunea mea (sa nu starnim polemici) componenta spiritului uman fara de care nu putem realiza armonia spirituala la care tindem fiecare din noi.E adevarat,fiecare avem o baza culturala proprie (caci nu putem spune ca un individ nu are cultura,si aici fac referire la definitia din puct de vedere sociologic a culturii-totalitatea modurilor de gandire,de comportament si de productie transmise de la o generatie la alta-fapt ce arata ca si o tocanita este un obiect cultural).Insa inca din primii ani cred ca ne cladim un "edificiu" cultural propriu,raportat fireste la mediul nostru social,valorile sau convingerile noastre.A avea o cultura inseamna a fi receptiv la valorile proprii culturii,a fi deschis spre lumea acestor "idei".De aceea-si aici il "invoc" pe nea' Gide-,importanta nu este acea cultura ereditara,ci cea pe care noi o cucerim.Indraznesc chiar sa spun ca aceasta cultura este un mediator intre noi si realitate-aceasta fiind perceputa,de cele mai multe ori,din perspectiva bogatiei noastre culturale.D-aia idealul pitzipoancei din fata blocului,campioana la concursul de spart seminte,e gelatu' cu masina,iar idealul omului instruit ar fi libertatea spiritului intr-o lume a idelilor,eliberat de orice constrangere sociala.

Paradoxal,tine de cultura sa remarci zambetul unui copil sau pur si simplu....sa simti bucuria de a darui.Cultura,deci,putem spune ca ne umanizeaza.In plus,cred eu,ne elibereaza de prejudecati tocmai prin posibilitatea de a Cunoaste....

........Si iata-ne,ancorati in contextul pitoresc,cum nici dupa 60 de ani de la Gide nu ne dam seama de importanta Culturii si implicit a Cunoasterii...